Ceaţa
Albă ceaţă, ceaţă deasă,
Vezi cum cade, cum se lasă,
Colo-n zare,-ndepărtare,
Ceaţa albă peste mare?
*
Se ridică şi se lasă
- Văluri albe de mireasă –
Ceaţa albă peste stânci,
Peste apele adânci…
*
Iar când ceaţa urcă-n sus
Tu-Å£i iei barca ÅŸi te-ai dus.
Şi apoi, când eşti departe,
Cade ceaţa, ne desparte.
*
Eu zăresc în depărtare
Numai ceaţa peste mare –
Văluri albe de mireasă
Peste apa-ntunecoasă.
*
Ia-mă-n barca ta odată,
Într-o noapte fermecată
Când se urcă ceaţa-n sus –
Să nu fii tot singur dus.
*
Du-mă peste ape-adânci,
Peste valuri, printre stânci;
Ceaţa albă, de se lasă,
Îmi va fi văl de mireasă!
20 iulie 1977
